Multele povești din jurul dr. Cătălin Cîrstoiu sunt în măsură să trezească interesul cetățenilor, mai ales al celor din București. Unele sunt clare, altele, nu; unele sunt mai bine conturate, altele, lăsate “în aer”.
Povestea despre incompatibilitatea sa – în care se spune că dr. Cârstoiu, având calitatea de manager de spital, dar și de medic, dădea consultații la o clinică privată (a soției sale) – a dus chiar la mișcarea unor lucruri care “bălteau” de mult timp în România, dar care nu au prea putut fi dovedite de-a lungul timpului. Dealtfel, vom vedea în următoarea perioadă cam cum stă treaba și cu incompatibilitatea dr. Cârstoiu, premierul însuși cerându-i să lămurească lucrurile.
Acum, cei de la USR știm că de obicei se urcă pe valul unor nemulțumiri publice, dar când vine vorba să propună soluții își dau măsura incompetenței și superficialității. În consecință și ca să fie clar, punctul de vedere negativ al Guvernului nu neagă necesitatea sancționării medicilor care trimit pacientul de la stat la privat (căci asta cerea USR), ci atrage atenția asupra faptului că proiectul USR este scris foarte prost și că ceea ce dorește acesta este să reglementeze ceva ce este deja reglementat în alte legi. Așadar, trebuie ca Ministrul Sănătății să vină cu o formulă corectă de reglementare a situației, iar primul pas ar putea fi chiar o declaraţie pe proprie răspundere a medicilor care lucrează în instituţiile de stat că nu direcţionează pacienţi la privat.
Propunerea USR este ca medicul să nu aibă dreptul să „supună pacientul niciunei forme de presiune sau condiționare pentru a-l determina pe acesta să recurgă la servicii medicale în unități sanitare private”. Această interdicție este deja reglementată ca normă generală în Legea 46/2003 privind drepturilor pacienților. 34.– (1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective.
De asemenea, Legea Sănătății (95/2006) cuprinde la Capitolul XII multe alte sancțiuni disciplinare sau de altă natură asupra oricăror forme de condiționare a actului medical.
În punctul de vedere al Guvernului se mai arată că proiectul USR conține mulți termeni vagi, neclari, care ar face legea imposibil de aplicat. Ex: „unități medicale nepublice” „cadre medii” „alt personal calificat” etc.
Propunerea USR nu rezolvă de fapt problema de fond, pentru că, în cele mai multe cazuri, medicii nu exercită „presiuni” asupra pacienților pentru a-i direcționa la clinicile private. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, pacientul trebuie să știe că are deja reglementările care îi oferă posibilitatea de a face o sesizare împotriva medicului la organele competente.
AGENDA/ Klaus Iohannis, vizită oficială în Republica Coreea – Va fi adoptată la cel mai înalt nivel “Declaraţia Comună privind consolidarea Parteneriatului Strategic România – Republica Coreea”
Sunt și situații când medicul de la stat îi recomandă pacientului un tratament mai eficient care nu e disponibil într-o clinică de stat, ci doar într-o clinică privată. În acest caz nu ar trebui să existe o interdicție, dacă pacientului i se oferă opțiunea de a se trata mai eficient la clinica privată, mai bine decât ar putea să o facă la cea de stat.
Problema e când medicul de la stat îi propune (nu face presiuni) pacientului să urmeze la o clinică privată un tratament pe care i-l poate acorda și la unitatea de stat, iar pacientul acceptă pentru că doar așa poate beneficia de serviciile medicului respectiv.
Dacă tot vrea USR-ul să facă bine sistemul (!), nu mai bine se informează, face lucruri utile, nu repetă ceea ce există deja în legi, și nu se mai bagă în seamă aiurea?
Ne găsiți și pe Facebook