Dr. Marius Niculescu amintește despre marele eveniment ce a avut loc acum 115 ani. Este vorba despre cea mai mare răscoală medievală din Europa, Răscoala din 1907.
Într-o petiție către prefectul județului Botoșani, locuitorii comunei Flămânzi se plâng de modul în care tratați: „De mai bine de zece ani noi am îndurat mari încercări, persecuții și am fost speculați și tratați mai rău decât robii (…). Angajamentele nu se respectă niciodată după cum este scris pe hârtie…”
Guvernul liberal condus de Dimitrie Sturza, a luat măsuri care frizează un genocid, măsuri drastice, criminale, reprimând răscoala cu o brutalitate de nedescris, mii de țărani români fiind uciși.
Soldaţii primesc ordin să tragă în răsculaţi; în Oltenia sate întregi au fost rase de pe suprafața pământului, cu tunurile.
Armata Română, care nu cu mult timp în urmă luptase cu vitejie împotriva Imperiului Otoman pentru ca România să fie o țară liberă, neatârnată, aceeași armată a fost pusă în situația ingrată, teribilă, de a deschide focul împotriva țăranilor români din satele unde aceștia mureau la propriu de foame, muncind pe nimic pe moșiile proprietarilor de pământ români, pe moșiile boierilor români care își duceau traiul opulent, luxos în orașele și capitalele din Europa, pe moșiile administrate de arendași străini; aceiași arendași care ajunseseră atât de bogați, atât de puternici, încât zona întinsă pe mai multe județe în care se găsea și comuna Flămânzi, din care a pornit Marea Răscoală, mai era denumită și Fischerland! Armata Română a fost pusă în această situație de politicienii români tembeli și corupți, acești pigmei politici care nu aveau alt scop decât să se îmbuibe pe ei și pe familiile lor, pe spatele bieților țărani români!
Cine erau conducătorii României din perioada Marii Răscoale din 1907?
Nimeni alții decât:
Regele Carol I, cel care i-a refuzat întoarcerea în țară a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cel care, la un an de când domnitorul Cuza a fost detronat de monstruoasa coaliție, i-a trimis o scrisoare lui Carol I prin care își exprima dorința de a se întoarce în țară, pentru a trăi ultimii ani din viață la casa lui din Ruginoasa. Dar Regele Carol i-a zis: Nein!
Alexandru Ioan Cuza, părinte fondator al României moderne, a murit printre străini, la 53 de ani, într-o cameră de hotel din Heidelberg, ca urmare a unei puternice răceli.
Alexandru Ioan Cuza a făcut în cei 7 ani de domnie mai multe reforme decât a făcut Carol I în 48 de ani, timp în care a condus România.
Ionel I. C. Bratianu, Ministru de Interne în timpul Marii Răscoale, cel responsabil de moartea a sute de mii de români în timpul Primului Război Mondial și cu pierderea definitivă a onoarei armatei române, prin nepregătirea războiului în care a aruncat țara prea târziu și criminal de nepregătită.
Generalul Alexandru Averescu (ulterior, mareșal), Ministrul Apărării în timpul Marii Răscoale, cel care i-a propus Regelui Ferdinand ca armata română să nu mai lupte pentru că e incapabilă de acest lucru și să semneze pacea de la București din 7 mai 1918, în condițiile în care aliații noștri alături de care am intrat în război ne somau să n-o facem, pentru că riscăm să nu mai respecte acordurile semnate pentru intrarea noastră în război.
Pacea de la București reprezintă una dintre cele mai negre file din istoria țării noastre, pace rușinoasă, dezonorantă pentru Armata Română, care era să ne coste înfăptuirea visului de aur al românilor, vis numit România Mare, pace care ne-a făcut de-a pururi niște lași și trădători în ochii celorlalte popoare.
Mareșalul Alexandru Averescu, el este cel care a acoperit de rușine bravii noștri soldați!
Spre deosebire de Take Ionescu, de Regina Maria și chiar de prințul Carol, care a participat la Consiliul de Coroană pentru a transmite opoziția Reginei Maria față de această pace rușinoasă, marele erou mareșalul Averescu a propus să ne predăm necondiționat, rușinos, Germaniei!!
Regina Maria este cea care a avut cele mai mari merite în înfăptuirea Marii Uniri de la Alba Iulia, prin tenacitatea britanică cu care s-a luptat cu conducătorii puterilor învingătoare în Marele Război, pentru faptul că i-a convins pe aceștia că românii (deși sunt conduși de niște nevolnici lași trădători), merită să trăiască într-o Românie mare și unită.
Adevărații eroi sunt alții…nu Ionel Brătianu sau mareșalul Averescu.
Adevărații eroi sunt Ecaterina Teodoroiu, care a murit la datorie în fruntea soldaților săi, secerată de gloanțele inamicului, căpitanul Ignat Grigore, care a fost găsit mort în tranşee, cu mitraliera în braţe, scoasă de pe afet și cu degetul încleștat pe trăgaci, înconjurat de oamenii săi morți cu toții şi de mormane de cadavre inamice.
Adevărații eroi sunt țăranii soldați din Batalionul 3, Regimentul 32 Mircea, supranumiți cămășile albe, care i-au îngrozit și i-au căsăpit la baionetă pe nemți, aceștia fugind mâncând pământul și crezând că sunt atacați de africani.
Ei și mulți alții sunt adevărații eroi ai neamului nostru.
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
George Coșbuc a scris „Noi vrem pământ” în 1894, cu 14 ani înainte de răscoala din 1907, 14 ani în care pigmeii noștri politici, LIBERALI ȘI CONSERVATORI, n-au vrut să facă nimic pentru a îmbunătății viața țăranului român!