Dezbaterile privind impozitele locale sunt încă pe agenda media din România. Trebuie spus că ajustarea, în sensul creșterii cu 50% a referințelor sistemului de impozitare, este o decizie comună a Coaliției, asumată ca atare de toate cele trei partide care o formează.
Se subliniază frecvent că această decizie este impusă de necesitatea ca, începând de anul viitor, să fie mai multă echitate în sistemul de impozitare al imobilelor. Sigur că nu-i firesc să se plătească pentru un apartament din zona de ultralux a Bucureștilor, precum Primăverii, același impozit ca la un apartament similar, dintr-un orășel de provincie. Vom vedea dacă această decizie ca fiecare administrație locală să aibă libertatea să dispună asupra tranșelor/valorilor efective de impozit pe clădiri, atât rezidențiale cât și nerezidențiale, va fi în regulă.
Asta pentru că, de fapt, creșterea cu 50% a bazei impozabile nu înseamnă automat și o creștere a impozitelor. Există o marjă prevăzută care lasă la aprecierea fiecărui primar/consiliu local dacă să crească veniturile bugetului local, prin impozite locale ajustate sau să le mențină și să se gospodărească în limita resurselor existente.
USR critică această decizie, fără a aduce prea multe argumente însă și, într-o continuă cerșeală de atenție publică, își imaginează că țipând va ascunde răul făcut de miniștrii săi cât a fost la guvernare: că va îngropa miliardul de euro risipit prin achiziția absurdă a zeci de milioane de doze de vaccin, în plus față de necesar, că va face uitată delăsarea și incompetența care au lăsat fără acces în spitale și fără tratamente adecvate milioane de români în pandemie, că va șterge din memoria publică miliardele de euro pe care le-a pus în PNRR pentru consultanță cu dedicație sau că se va uita mișcarea cu sutele de km de pistă de bicicletă inutile.
Cât despre spitalele care nu pot fi construite sunt demult cunoscute prostiile pe care le-a făcut USR când a inclus în lista celor 49 de spitale prevăzute în PNRR, unități care nu există juridic sau care n-au nici un studiu de fezabilitate. În această ultimă ipostază sunt nu mai puțin de 15 spitale – altă demonstrație de ”pricepere” marca USR.
Coaliția nu a acceptat să facă proiecte faraonice, cum ar fi spitalul de la Sibiu care ar fi costat 400 de milioane de euro, adică mai mult de o treime din tot bugetul pe care îl avem la dispoziție. Suma în care trebuie să se încadreze România este de 1.7 miliarde de euro, din care 600 de milioane este partea de dotări. Cum s-ar putea în aceste condiții să se facă 25 de spitale, dacă doar unul singur ar costa 400 de milioane de euro?
Ideea esențială exprimată de președintele PSD, Marcel Ciolacu, în fața reprezentanților mediului de afaceri, la lansarea Cartei Albe a IMM-urilor, și ignorată ticălos de USR, este că statul nu trebuie să fie singurul jucător și că-și dorește și implicarea mediului privat, ceea ce nu poate fi decât un lucru pozitiv.
În fapt era un apel ca statul și antreprenorii români să lucreze împreună, pentru binele public.
Sursa foto: Arhiva Rptv