Eterna placă politică: „noi nu suntem ca ceilalți” a fost repetată obsesiv de USR cu aerul de cavaler pe cal alb care vine să curețe mizeria vechilor partide. Dar ce să vezi? De când au prins frâiele ministerelor, n-au ezitat să facă exact ce făceau și „ceilalți” – doar că acum, în loc de PSD sau PNL, lista de beneficiari e presărată cu oameni „de-ai lor”.
La Ministerul Economiei, condus de Radu Miruță, scenariul e aproape comic dacă n-ar fi trist. Domnul ministru susține cu o inocență greu de crezut că „nu știe apartenența politică” a celor pe care îi numește în Consiliile de Administrație ale companiilor de stat. Desigur, cărțile de vizită nu scriu „USR” cu litere de-o șchioapă, dar tot internetul știe cine sunt. Când vezi trei activiști USR puși direct în conducerea Avioane Craiova S.A., nu-ți trebuie Sherlock Holmes ca să înțelegi ce se întâmplă.
Asta nu e selecție pe competențe, e selecție pe carnet. Sigur, se adună câteva CV-uri, se mimează procedura, dar la final tot „băieții și fetele noastre” prind scaunele. Și, ca să fie gluma completă, exact acești oameni se jurau că vor desființa „rețelele de sinecuri” odată ajunși la putere.
Ironia e că USR nu doar că-și plantează oamenii, dar o face cu o aroganță politică demnă de „veteranii tranziției”, acei politicieni pe care îi ridiculizau cândva drept politicieni prăfuiți ai sistemului. Diferența e că, de data asta, avem politicieni USR-iști aroganți care poartă hanorace și hashtaguri.
Numirile din Iprochim sunt exemplul perfect – doi USR-iști din Brașov, fără legătură cu domeniul, intrați direct în CA. Un consilier local și un inginer cu experiență mai degrabă în media decât în industrie. Și asta în ciuda faptului că legislația cere criterii clare și diversitate de gen. E de parcă ar fi zis: „Legea? Eh, o recomandare…”
Ironia supremă e că aceiași oameni, în opoziție, țineau conferințe de presă despre cum alții „își îndeasă nepoții și prietenii în CA-uri”. Acum, totul e „perfect legal” și „bazat pe meritocrație”. Da, meritocrație… în sensul că meritul e să fii din gașca potrivită.
Iar când premierul Bolojan anunță inventarierea sinecurilor, la Ministerul Economiei, sub steagul USR, pare că se deschide tocmai un bufet suedez de posturi. Se schimbă doar meniul, dar clientela e aceeași.
Când intri cu promisiunea că „schimbi sistemul” și ajungi să-l copiezi la indigo, singurul lucru pe care îl schimbi cu adevărat e propria credibilitate.
În toată această poveste, USR s-a comportat mai degrabă ca un patron autoproclamat al României, nu ca un administrator temporar al încrederii publice. A împărțit funcții ca și cum ar fi avut o proprietate personală de gestionat, nu instituții plătite din bani publici. Când decizi cine merită un scaun după cât de bine îți cântă în cor, nu mai conduci un minister, conduci o mică firmă de familie cu pretenții naționale. Iar dacă te comporți ca și cum statul ar fi „pe numele tău”, nu te mira când cetățenii încep să creadă că diferența dintre tine și „ăia vechi” e doar că ai alt logo pe afișe.