VORBA SARMIZEI I Reforma companiilor de stat începe cu o demisie și o lașitate
Dragoș Anastasiu, „tehnocratul salvator” al companiilor de stat, a plecat din guvern cum a și venit, adică pe șest. La doar o lună și patru zile după ce a fost uns vicepremier și garant al reformei din sectorul de stat, și-a dat demisia duminică, 27 iulie, sub presiunea unui scandal care mirosea urât de la o poștă – plăți dubioase către o inspectoare ANAF, timp de 8 ani, ca să-și țină firmele departe de controale. Mai pe românește, șpagă cu fundiță, trecută prin contracte de consultanță fictive.
Anastasiu a venit în fața presei cu un aer de martir fiscal. A zis că nu era șpagă, ci o formă de „protecție”, că era un sistem corupt și el doar a încercat să supraviețuiască. Cu alte cuvinte, a băgat șpaga sub preș și a pretins că a fost victima unei prigoane. Ce n-a explicat e de ce timp de 8 ani n-a suflat o vorbă și n-a făcut nicio plângere. Dacă era șantajat, unde-s dovezile? Dacă a fost nevoit, de ce a continuat atâta amar de vreme?
Reacțiile n-au întârziat. PSD – care oricum nu și-l asumase direct – a început să ceară demisia prin voci ca Daniel Zamfir sau Mihai Fifor. PNL, prin Alina Gorghiu, a spus că demisia e singura variantă „lucidă și sănătoasă”. Toată lumea a ținut să pară morală și intransigentă. Toată lumea… mai puțin Ilie Bolojan.
Și aici vine partea interesantă, pentru că premierul reformist, omul cu faima de dur și eficient, a tăcut mâlc. Nicio poziție publică fermă în cele patru zile de scandal, nicio declarație care să arate că vrea să păstreze un standard de integritate, doar un comunicat sec după demisie, în care spune că a luat act de plecare și a trimis documentul la Cotroceni.
Adică fix când avea ocazia să se impună ca lider, Bolojan a dat înapoi. În loc să iasă imediat și să spună clar: „Asta nu tolerăm, omul pleacă!”, a preferat să se ascundă după formalități. A ratat momentul de leadership pe care îl clamează de atâta timp. Reforma aia pe care o tot invocă devine o glumă dacă e condusă în liniște de oameni care au făcut „afaceri” cu statul în dulcele stil clasic.
Acum, guvernul rămâne fără coordonator pentru reforma companiilor de stat, iar PSD face presiuni ca Bolojan să preia interimatul sau să aducă rapid un nou tehnocrat „curat”. Dar cine-l mai crede? Dacă nici într-un scandal clar, cu acte și dovezi, nu ia poziție, ce garanție avem că se va bate cu hidra politizării și a risipei din stat?
În loc de reformă, avem tăcere, în loc de lider, avem un contabil de criză. România merita mai mult decât o plecare pe furiș și un premier cu gura închisă.
Sursa foto- Arhiva RPTV
Pentru mai multe stiri ne puteti urmari AICI