VORBA SARMIZEI I Campania în care au dispărut viziunile și au apărut algoritmii
Una dintre cele mai mari îngrijorări, insuficient discutate serios în spațiul public, este cât de repede se normalizează discursul radical. De la retorica despre “trădarea intereselor naționale” până la acuzații că România nu mai are control real asupra propriei suveranități, astfel de mesaje prind tot mai mult contur în discursul public și se propagă ca adevăruri neoficiale, greu de combătut cu fapte. Asta forțează inclusiv partidele moderate să împrumute retorică dură, pentru a rămâne relevante.
Campaniile electorale în România au devenit tot mai dependente de engagement-ul emoțional din online — TikTok, Facebook, YouTube. Nu se mai discută despre reforme, infrastructură, educație etc. Se vinde frică, ură, victimizare și „adevăruri alternative”. Din păcate, o generație de votanți (mai ales tineri) crește într-un mediu în care politica se confundă cu spectacolul și meme-urile. Alegerea președintelui devine un concurs de popularitate, nu de competență.
Un fenomen interesant și periculos este acela că partidele au început să-și construiască campaniile nu pe strategii, ci pe ce le spune AI-ul de social media că prinde. Asta înseamnă că politica nu mai răspunde la nevoile reale, ci la buzz-ul momentului, iar democrația devine prizoniera unui algoritm care nu știe ce înseamnă binele public, ci doar ce atrage click-uri. Iar cei mai buni la „engagement” nu sunt oamenii responsabili, ci cei mai zgomotoși.
După anularea alegerilor din 2024, încrederea în instituții a scăzut dramatic. Mulți români — chiar și dintre cei educați — încep să creadă că „oricum totul e aranjat”. Această stare de cinism e un cadou pentru populism, pentru că nimic nu-l alimentează mai bine decât ideea că „toți sunt o apă și-un pământ”. Asta înseamnă că dacă statul nu-și repară credibilitatea, votul devine o farsă în ochii cetățenilor. Iar atunci când încrederea dispare, oamenii nu mai vor schimbare, ci doar răzbunare.
Alegerile prezidențiale din mai 2025 nu sunt doar un exercițiu democratic, ci o probă de maturitate colectivă. Tensiunile acumulate — între neîncrederea în instituții, radicalizarea discursului, exploatarea algoritmilor și confuzia identitară — nu mai pot fi tratate ca simple episoade electorale. Ele reflectă o fisură mai adâncă în țesutul social, unde emoția a înlocuit argumentul, iar loialitatea față de țară se confundă tot mai des cu ostilitatea față de “ceilalți”.
Îngrijorarea reală nu vine din faptul că apar voci noi sau idei alternative, ci din faptul că aceste voci nu mai răspund la realitate, ci o rescriu. Când votul devine o reacție viscerală, nu o alegere rațională, democrația își pierde direcția — rămâne doar ca formă, dar fără fond.
Sursa foto- Arhiva RPTV
Nicolae Ciuca, imagine inedită. Liderul PNL, smerit, în noaptea de Înviere într-o mănăstire în care a slujit Arsenie Boca
Pentru mai multe stiri ne puteti urmari AICI