VORBA SARMIZEI I Apărare made in România. Cum construim industria strategică?
Industria de apărare a României se află într-un proces de transformare semnificativă, determinat de necesitatea alinierii la standardele NATO și de contextul geopolitic actual, marcat de conflictul din Ucraina.
În noiembrie 2024, Guvernul României a adoptat Strategia Națională pentru Industria de Apărare 2024–2030, care vizează modernizarea și dezvoltarea industriei de apărare printr-un set integrat de politici publice. Acesta presupune, printre altele, și reluarea producției de pulberi și explozivi, asigurarea materiilor prime pe plan intern și revitalizarea capacităților de fabricare a armamentului de infanterie și a echipamentelor optoelectronice. Pentru asta, România a încheiat în septembrie 2024 un acord de împrumut direct în valoare de 920 de milioane de dolari cu Statele Unite. Din această sumă, 700 de milioane de dolari sunt alocați direct Ministerului Apărării, iar până la 220 de milioane de dolari sunt destinate companiilor de stat, responsabile de producția de armament și muniție. Acest gest politic este și un semnal economic: Washington cere aliaților din Europa de Est să-și asume mai responsabilități în ceea ce privește multe producții de armament, muniție și echipamente, digitalizarea sistemelor de control al focului, comunicarea criptată în teatrele de operațiuni. România trebuie, așadar, nu doar să producă mai mult, ci să producă altfel – smart, rapid, adaptabil.
Compania națională ROMAR, care reunește 15 fabrici de muniție și arme, joacă un rol central în revitalizarea industriei de apărare. Printre proiectele recente se numără producția de drone militare, explozibili și muniție, cu investiții semnificative în județul Brașov. De asemenea, România colaborează cu Ucraina pentru construirea unor fabrici de armament pe teritoriul său, inclusiv o fabrică de drone în Tecuci și o nouă unitate de producție de TNT, având în vedere cererea crescută de pe piața internațională.
Cu toate acestea, obstacole există, iar pentru depășirea lor, România trebuie să se gândească serios la implementarea unor strategii care să includă dezvoltarea parteneriatelor locale și internaționale, transferul de tehnologie, și să pună accent pe cercetare-dezvoltare și integrarea sistemelor. De asemenea, e nevoie de un dialog constant și de dezbateri serioase pe tema apărării.
În prezent, capacitățile industriale românești sunt fragmentate și parțial depășite tehnologice. Fabrici care pot produce muniție de infanterie sau componente pentru tancuri există, dar multe dintre ele funcționează la sub 30% din capacitatea sau au probleme cu lanțul de aprovizionare.
România se confruntă, în paralel, și cu o problemă de personal calificat – tinerii nu aleg industria de apărare, iar know-how-ul vechi se pierde prin pensionări sau lipsa transferului tehnologic. Tocmai din acest motiv, parteneriate cu firme americane sau europene nu mai pot fi doar contract de bune, ci trebuie să presupună și să transfere real de tehnologie și instruire.
Investițiile în industria de apărare nu mai sunt doar o casă de securitate națională, ci o credibilitate geopolitică. Într-o lume în care linia dintre război și pace este tot mai subțire, România trebuie să treacă de statutul consumatorului de securitate la cel de contributor activ. Iar pentru asta, reconstrucția industriei de apărare nu este doar o promisiune din strategie, ci o necesitate istorică.
Sursa foto- Arhiva RPTV
Nicolae Ciuca, imagine inedită. Liderul PNL, smerit, în noaptea de Înviere într-o mănăstire în care a slujit Arsenie Boca
Pentru mai multe stiri ne puteti urmari AICI