Ulciorul nu merge de multe ori la apă, ori se crapă ori scapă

Oamenii au nevoi primare. Nevoile se satisfac cu resurse. Democrația se bazează pe votul universal al acestor oameni. Deci cei care dețin controlul resurselor conduc democratic lumea. Cei care sunt în opoziție își doresc să obțină controlul asupra resurselor prin votul acelora care au nevoi nerezolvate de putere. “Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois” spun inteligent francezii. După ce se produce schimbarea alți nemulțumiți vor mătura democratic o camarilă și o vor înlocui cu altă. Care din totdeauna promite mai mult decât poate realiza. De ce? Pentru că resursele sunt limitate și nevoile oamenilor, tot mai mulți, sunt din ce în ce mai multe și mai diverse.

Asta ar fi o primă explicație pentru fragmentarea politică în bătrâna Europă și atacul la partidele vechi care se bazau pe marketingul politic de masă. Rețelele de socializare și nișele de nevoi apărute, au dus la un marketing politic de nișă sau marketing social. Banii sunt cea mai importantă resursă a lumii. Cu ei se poate cumpără orice. Orice fel de produs. Oamenii politici sunt investiții pe termen lung. Prototipul se dezvoltă așa cum se întâmplă la orice ruj în laboratoare specializate în identificarea noilor nevoi ale consumatorului. Apoi se trece la producția de masă. Promovarea făcându-se printr-un marketing inteligent, cu noile tehnologii, clientul virtual este sedus să cumpere noua formulă pe baza poveștii.

20% conținut, 80% publicitate. Rețeta societății de consum. Piața trebuie fragmentată că să poată fi monitorizate toate nevoile care apar pe segmentele de nișă și să nu se piardă consumatori. Monopolurile cresc costurile în orice sector de producție. Fără adevăruri mărturisite dincolo de povești frumoase cu vreun panaceu, rămân schelete în laboratoare. Dacă acestea apar în momente nepotrivite se pierde piața. Și competiția nu doarme. Că așa-i în business.

Cum arată asta în bătălia pentru piața politică în România de astăzi?Generația 30-40 de ani cu familie și copii, cu rate la bancă, a fost cea mai lovită de politicile agresive de stânga. Acest segment de populație care muncește zi lumină nu se informează de la televizor. O face pe telefonul mobil unde s-a mutat marketingul politic. Fără organizații în teritoriu, de tipul celor liberale și pesediste USR-PLUS și-a construit organizații virtuale pentru consumatorii de politică. În laboratoarele de prototipuri modelul a fost gândit de mai de mult timp, iar succesul lui Macron în Franța s-a bazat pe aceeași rețetă de producție.

Pericolul pentru acest tip de produs îl reprezintă însă eșecul în timp al modelului En Marche. Segmentul de consumatori care au votat noul partid nu este caracterizat de răbdare. Într-un an de zile, dacă produsul “nu vindecă durerile de sale” repede, un alt producător, cu o publicitate la fel de agresivă o să îi atragă. În spațiul virtual emoțiile sunt că sufleul. Îl scoți din cuptor prea repede, se dezumflă. Că să arate că vindecă noul produs politic trebuie să conducă. Că să conducă trebuie să aibă oameni politici competenți în fapte la fel ca în vorbe. E valabil pentru viitorul gândit în PNL Fara competență operațională, produsul o să sfârșească la coș. Dacă nu învață din greșelile Franței finanțatorii prototipurilor o să investească in altceva. De obicei mai prost dar cu profit mai rapid. Atenție!

Lasă un răspuns