Să nu uităm ce am câștigat întrând în UE

Ce am câștigat noi, ăștia mici, cu UE? Să călătorim fără vize în Europa. Cei tineri nu știu cum era să stai la cozi interminabile la ambasade cu birocrați încărcați de prejudecăți. Era în 91. Am ajuns în Italia cu trenul prin Belgrad. Noaptea ne-am trezit cu puștile la tâmplă trecând granița în Croația. Am ajuns cu chiu cu vai în Sardinia la Cagliari. Întoarcerea prin Yugoslavia era imposibilă. Am ținut câteva conferințe și mi-am cumpărat o mășînă la mâna a șaptea. Un Fiat Uno de care rădeau și napoletanii când am coborât de pe feribot la Napoli. Că să mă întorc prin Austria și Ungaria am suportat umilințe de neimaginat la coadă la vize de trecere prin Austria. Am primit o viza de o zi. De atunci de fiecare dată când trec prin zona mă simt că o insectă urmărită. După câțiva ani, că să plec în Franța, mi-am luat viza de Europa de la greci. Să nu subestimeze nimeni creativitatea românilor cu școală bazată pe curricula rusească. Astăzi traversăm Europa când și cum vrem. Când carcotim împotriva UE să îi întrebăm pe bătrâni cum era înainte. Altă schimbare majoră pentru noi, la buzunar. Telefoanele. În fiecare hotel era un telefon. Să vorbești acasă te ustură la buzunar. Să te descurci pe drumuri de munte cu hărți neinteligibile, să găsești un pat într-o noapte când ai ratat o intersecție, să mănânci undeva bine, să găsești o stație de benzină, totul era o aventură. Astăzi cu un click pe telefonul inteligent ,cu un contract cu o companie de telefonie, îți bei cafeaua într-un vârf de munte, îți faci plățile lunare online, la costurile lunare ale unui pachet de țigări. Vrei să sări peste dealerii locali de produse online, îți comanzi pe net din orice țară UE și pachetul îți vine acasă, la prețuri pe care poștă română nici nu le visează. Și la o calitate cu care nu poate concura. Intrând în UE am dărâmat bariere, la care generația mea nici măcar nu putea visa . Cum se întâmplă de fiecare dată când se deschid porțile, întră toată lumea. Cu bune și cu rele. Am exportat și am importat funcție de cerere și oferta. O țară cu putere de cumpărare scăzută cere produse ieftine. Așa că piață noastră a fost invadată de produse pe măsură cererii. Nici un comerciant nu se aprvizioneaza cu produse nevandabile. Nu-I de vină Europa că noi cumpărăm produse de calitate inferioară. Asta ne putem permite. De ce?Pentru că nu avem liderii politici capabili să creeze politici de dezvoltare care să genereze cretere economică sănătoasă. Creșterea bazată pe consum de produse de proastă calitate este politică lașitățîi acelora care malefic exploatează resursă de analfabetism funcțional a electoratului captiv într-o formă de democrație fără fond. Avem nevoie să fim în UE în aceiași măsură în care avem nevoie de oameni competenți care să ne negocieze raporturile cu acest conglomerat de interese divergente. Că să supraviețuim că națiune avem nevoie să renunțăm la prejudecăți și să gândim pragmatic. Miracolele se întâmplă doar în filme cu vedete de carton. Dacă nu alegem noi, aleg alții pentru noi. Asta vrea.

Lasă un răspuns