Pic, Poc și Pac

Nouă românilor ne plac actorii. Și morții. Mai ales înmormântările după nunți, botezuri și divorțuri. Orice este cu paranghelie, bârfe și dacă se poate cu o comisie de investigare a unor presupuse abateri, ne infiebanta mai mult decât pastilă albastră. Alea de alte culori se vând la teleshop pentru căutătorii de miracole. Ne mai plac poveștile cu servicii.

Adică bârfe despre  niște figuri,bumbrite de becuri neapărat bio, că așa e politic corect. Figuri care fac și dreg, tricotează pentru unii sau cu alții, ne încaieră pe pincipii ale lumii noi,fac guverne și bla,bla.Nu are importantă pentru cine lucrează ‘pilulele albastre” , noi comentăm cu râvnă amețiți doar de damful lor. Avem o părere că acum e libertate. Oricum nu contează. Noi analizăm zvonuri.

Că să fie regia completă. Ne mai plac și serialele. Asta cu Elodia nu se mai termină. Dacă e film se termină prea repede și știri care să ne afecteze emoțional sunt greu de inventat pe căldurile verii. Între vești despre azotul din legume sau nunți din show-bizul autohton cu botox și silicoane se mai strecoară și câte o informație despre trecutul unor doamne și domnițe ale vârfului piramidei. Doar șoapte de o noapte risipite de vestea zguduitoare că e eclipsa de luna și centrul Europei trebuie protejat cu ceva roșu.

M-am uitat sâmbătă la imaginile de la Congresul USR și mi-am adus aminte de un episod din viață mea de formator. Am crezut întotdeauna că în cei care vin după mine zac comori. Care trebuie scoase la suprafață. Cu săpăturile de rigoare și costuri pe măsură. Este rolul “expiratilor” să producă resursele umane pentru viitor. Eu mi-am luat în serios rolul de formator. Așa că am sprijinit tineri să își depasesca limitele. I-am promovat în funcțîi după competențe. I-am încurajat să ocupe poziții de management. Pe măsură capacităților pe care le-au demonstrat la un moment dat. Când a ajuns sus, o față cu potențial, pe care am luat-o în companie după ce a ratat niște examene de admitere mi-a demonstrat validitatea unui proverb ce începe cu “facere de bine”. Am ajutat-o să urce în ierarhie, pentru că avea potențial. După ce a ajuns aproape de vârful unde o incomodăm, la mine în casă, unde am căsătorit-o și i-am botezat copilul, a avut tupeul să vină să îmi spună că sunt expirată și ar trebui să mă retrag că să ii fac ei loc. Cam ce face acum Cioloș cu Johanis. O fi bine, o fi rău? Eu rezist cu ce am învățat pe mintea și puterile mele. Ea intră acum în față să resolve niște comenzi de mâncare. Cam asta mă aștept să facă și tinerii din politică, care acum își devorează mentorii.vNu cred că mentorii sau învățăceii sunt fără vină sau unilateral vinovați. Caracterul oamenilor care calcă peste cadavre ar trebui să ne plaseze în alertă. Cine trădează odată o va face și a două oară dacă are ceva de câștigat. Nu credeți?

Am crescut și tineri frumoși, responsabili și cu coloana vertebrală. De asta nu abdic de la încrederea în ei. Dar am devenit mai selectivă. Și asta aștept să o faceți și voi care îmi sunteți încă prieteni virtuali. Nu îți face iluzii că să nu ai deziluzii. Nu există miracole, iar cei care îți promit marea cu sarea știu cum gândești și te manipulează cinic când îți vor cadavrul pe post de treaptă. Nici în Franța, Germania sau oriunde pe mapamond oamenii nu sunt doar frumoși sau urâți. Sunt de toate felurile indifferent de vârstă sau sex.

Lasă un răspuns