Table of Contents
La doar 20 de ani, am reușit să transform un vis copilăresc într-un obiectiv matur. Sunt Ana-Gabriela Ionescu, studentă la Facultatea de Comunicare și Relații Publice și vlogger pe YouTube. La 18 ani am făcut cunoștință cu noua mea viață. Poate folosesc termeni curajoși, dar la fel m-am simțit și eu atunci – curajoasă.
Primul contact cu pasiunea mea
La 9 ani mi-am dorit prima dată să devin vlogger, dar îmi era frică de judecata oamenilor. Credeam că nu voi putea face față presiunii și nu voiam ca familia mea să fie afectată. Așa că am hotărât să mai aștept până când mă voi simți pregătită. Nu știam dacă acel moment va veni vreodată, dar nu aveam de gând să renunț la pasiunea mea.
Filmam vloguri singură sau împreună cu prietena mea, care avea același vis, dar ambele îl păstram doar în galerie. Tot în acea perioadă, mi-am instalat o aplicație de editare foto și am creat fanpage-uri pe Facebook și Instagram. Îmi plăcea atât de mult să editez, dar îmi era rușine să o fac pentru mine.
Cred că este destul de clar că am fost un copil timid, introvertit și emotiv. Când ceilalți mă caracterizau așa, mă simțeam slabă. Astăzi mă simt puternică, iar aceste trăsături sunt superputerile mele.
Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg
M-am apucat de YouTube la 18 ani, pentru că am realizat că este momentul meu. Nimeni dintre cei apropiați nu m-a împins de la spate și tot nimeni nu a fost surprins. Cu doar câteva luni înainte, mă gândeam că s-ar putea să nu mai postez niciodată. Doi ani mai târziu sunt la fel de mândră de mine că am făcut-o.
Deși am pășit cu încredere, primul vlog a rămas singur pe canal timp de un an întreg. Vara aceea a fost o combinație între admiteri, trădări și social media. Am simțit nevoia să iau o pauză, iar când am vrut să revin, nu știam cum.
Am trecut prin luni dificile, în care nu îmi găseam plăcerea în nimic și nu știam cui să cer ajutor. Atunci am realizat că trăiam una dintre fricile mele cele mai mari încă de la 9 ani: aceea că, la un moment dat, nu voi mai fi fericită.
Revenirea la cine sunt cu adevărat
Dumnezeu mi-a alungat această frică și multe altele atunci când am reușit să zâmbesc din toată inima. M-am întors pe YouTube celebrând un an de la început și am spus: “Parcă a intrat din nou viața în mine!“.
Desigur, nu toată lumea a înțeles prin ce am trecut. Unele persoane au continuat să îmi dea hate online și offline. Atunci am înțeles că fiecare om are viața lui și că este nedrept să nu îți trăiești visul doar pentru că altcineva nu și-l trăiește pe al lui.
YouTube-ul este visul meu, iar versiunea mea – cea care postează – a fost și ea cândva doar un vis. Îmi doresc ca abonații mei să îmi vadă canalul ca pe un safe place: un spațiu în care se simt înțeleși, optimiști și curajoși.
Este primul loc în care m-am arătat așa cum sunt, fără teama de a fi catalogată “prea sensibilă” sau “prea ciudată”. Am învățat în sfârșit că nu trebuie să schimb nimic la mine pentru a fi pe placul cuiva. Vreau doar să fiu eu.
Locul în care mă simt ca acasă
Programul meu de postat este încă unul haotic. Mă lupt cu perfecționismul și cu procrastinarea, dar rămân aici. Încerc să construiesc lucruri frumoase și, poate nu îmi iese în fiecare zi, dar pun suflet în fiecare clip și în fiecare clipă.
Știu că mulți oameni își doresc să devină creatori de conținut, dar încă așteaptă curajul. Eu sunt una dintre acele persoane care demonstrează că el vine. Și poate că atunci nu este totul roz, ci alb-negru. Acela este momentul în care fiecare decide ce culori să folosească.
În prezent postez conținut de lifestyle, beauty, entertainment și dezvoltare personală. Dacă vreți să scriem viitorul împreună, vă aștept pe YouTube – @AGabrielaIonescu. Cele trei valori care mă definesc se regăsesc și în primul meu tatuaj: Credință, Speranță și Iubire.
