Despre alternative păguboase

Săptămâna care începe are toate ingredientele pentru o piesă de teatru ieftină cu umor de rigolă și fabule grosiere. Despre prostie, impostură și revoluție de mahala. E vorba despre marele congres post Dragnea în PSD și împărțirea “foncților” după modelul cunoscut al lui “da-mi și mie” urmat, la cei rămăși fără pomană, de înjurături fetide, cum numai în porturile lumii a treia mai auzi. Cam cum fac cerșetorii  plecați în pribegie, de la noi în inima mamei UE. Ce avem noi pe tarabă stângii iubitoare de nație și afurisitoare de străini cotropitori? Un băiețaș cu codiță, bărbiță și inima mare (să încapă toată România mai puțin câteva naționalități conlocuitoare), puțin arogant, așa cum îi stă bine unui actoras  antrenat să declame clișee în seriale. Poate iese modelul Ucrainei spun regizorii bezmetici care nu știu istorie. Mai avem un nene care a tot dormit pe pragul puterii din 90 așteptând o oportunitate de a se strecura în iatacul unde se joacă pe sume mari, nu mizilicuri de albă neagră că în anticamera cu lachei și fete-n casă unde a tot amusinat până astăzi. După mintea mea de blondă, doi iepuri zurlii pentru încălzirea publicului. Și mai avem două nume interesante. Doi tinerei, unul cu chip de ceară și profunzime virtuală. Făcut mai mult decât  născut, de femei. Genul de mercenar folosit de companii, pe termen scurt, în situații în care e nevoie de personal de sacrificiu. Un om mic care a fost educat să se creadă mare. Și în final un băiat alunecos, care a tot căzut în picioare pe un preș antiderapant. Mai inteligent decât toți. Pentru el bine, pentru noi nu așa de bine. Cu o foaie de parcurs pe care nu toți o putem traduce, o va invită la dans pe mama națiunii. Nu îl va refuză, că nu are alternative. Atenție însă la luxații. Tinerii au tendința să se răsucească prea des. Și că să completăm tabloul săptămânii festivalului de teatru politic pentru mase, nu pot să nu mă rad de povestea cu Cocoloș. Un mare lider, un mare cocoș, a ajuns să cânte cucurigu pentru niște găini revoltate de prea mult elitism în inima Europei. Uită însă că francezii au o mâncare favorită “Coq au vin de la mère M” . În rest liniște, până ce nu ni se va aruncă vreo nouă petardă cu abuzuri virtuale, pe care să le combatem uitând că în vara asta la masă puterii se dau invității doar pentru cei care știu să negocieze în picioare. La noi se poartă încă patrupezii de companie.

Lasă un răspuns