Connect with us

Vorba lu Tatoiu

Bucătăria galureza dă dependență

Published

on

V-am povestit acum o săptămână despre frumusețea peisajelor din Sardinia. Astăzi vă povestesc despre bucătăria galureză și vinurile potrivite ei. Regiunea din  nord estul insulei, de la Santa Tereza di Gallura până la Olbia și în centru până la Tempio. Italienii mănâncă mult. În Sardinia se mănâncă și mai mult. Iar mâncărurile au zahăr și miere multă de la început până la sfârșit. Din acest motiv. vă sfătuiesc să „dividere”  felurile ca să puteți gusta din toate . Începem cu echivalentul untului și pâinii sau grisinelor. În Galura primești o foaie crocantă caldă , cășărău cu ulei de masline făcut într-una din fermele din zonă, totul ornat cu rozmarin proaspăt. Urmează aperitivele antipasti, primul -fel primi piati, al doilea fel- secondi , desert -dolci și cafea la sfârșit. Nu știu cum pot să doarma după un espresso la ora 23. Dar invariabil, chelnerul te întreabă de cafe înainte de conto- nota de plată. Dacă în nord-vest bucătăria are puternice influențe catalane, în regiunea Gallura totul este foarte dulce. Inclusiv răciturile din picioare de porc dezosate se fac cu miere și coji de portocale. Antipasti.

Bruschete cu pomodorini  proaspete și…icre neprelucrate , pe pâine albă , puțin prăjită în tigaie cu ulei de măsline, pasta de brânză  de oaie (pecora), formaggio fuso, pe pâine carasau cu ceapă murată în oțet cu miere și șofran. Morcovi murați în oțet de struguri și miere. Mazza Frissa. Griș fiert la foc mic în smântână adevărată, servit cald cu miere . Mezeluri preparate în casă. Porc, capră, oaie și vacă Controfiletto di suino, prosciutto di lonza, prosciutto di pecora. Și dacă aveți noroc la Rifugio dei Peccatori în La Maddalena Carpaccio de purcel sard. Mai bun decat vita Kobe sau Hida. Arăta la fel. Dar gustul e unic.

Trecem la primi.  Spaghetti con pomodorini freschi e bottarga. Icre de ton presate și uscate. Li Pulicioni Gadduresi sau Pullgioni, ravioli cu  ricotta de oaie, coajă de lamâie și …miere , în suc de roșii cu miere și sare. Presărate cu scorțișoară. Până și Rufino, pisica de la restaurant, le-a hăpăit direct din furculiță. Zuppa Galurese sau cuata. Pâine făcută în casă înmuiată în supa de carne alternată cu pecorino sub formă de tort cu ou bătut deasupra. Coaptă la foc mic cam o oră până ce la suprafață se formează o crustă maronie. Este încă vedeta meniurilor la nuntă. Chiusoni. Paste similare cu gnocchi servite cu suc de roșii, busuioc  și carne de vită sau mistreț. Li fiuritti paste de tip fetucini. Să nu uit de Fregula cu funghi porcini și compoziție de cârnați de porc. Cu pecorino. La tigaie. Mai bun ca risotto. Secondi. La Pecora Ubriata Carne de oaie macerată o săptămână în berea artizanală sardă Barley. Se topește în gura. Porcetto sardo arrosto alla Garibaldi. Purcel de lapte pus într-o țepusă mare și copt la foc mic de lemne. Până șoricul devine crocant pe dinafara și zemos înăuntru. Tagliata di bue rosso. O rasă de vaci care se găsește doar în Sardinia. O găsiți sigur la Il Rifugio dei  Peccatori pe Maddalena. Spiedini di carne di pecora. Frigărui din carne de oaie sardineză marinată în bere și servită cu portocale extra coapte. Delicios. Carnea din zonă are un gust aparte. Solul pietros produce o iarbă consistentă în minerale. Pentru garnitură recomand rozmarin proaspăt, caponata , patate al forno sau dovlecei, ardei și vinete la grătar cu un strop de ricota. Pentru desert trebuie neapărat lăsat loc. O simfonie pentru papilele gustative. La Casgiatini. Era o prăjitura servită la masa de Paști. Alternativa la pasca noastră. Doar că produsele sunt mici, ușor de mâncat și nu se usucă repede datorită suprafețelor reduse. Se mai numesc formaggielle. Seadas, sunt un fel de ravioli mari, umplute cu brânză Casizolu, prajite în ulei de măsline și servite cu miere groasă.

Pabassini, un fel de biscuiți cu nuci sau migdale cu glazură albă ornată cu bombonele colorate. Cucciuleddi sunt prăjituri făcute dintr-un aluat dur, umplute cu cremă de miere. Un dulce neobișnuit este Frittelle di Zucchine. Chiftelute dulci de dovlecel. Servite fierbinti pudrate cu zahăr. Aranzata e dulcele meu preferat. Din coji de portocale zaharisite în miere amestecate cu sâmburi de migdale.

Vinurile tipice pentru cele albe sunt  din soiul Vermentino di Gallura (Funtanaliras, Sciala, Karagnalj, Canayli). Tip pentru vinul roșu este Cannonau (aproape  grenache). Se pare că nu sunt chiar același tip de viță de vie cum spun unii. Pasquale Porcu, un jurnalist din Sardinia, vorbește despre o încrucișare între vitis vinifera și vitis selvatica. Ganache-ul se pare că se trage dintr-un strămoș din Sardinia. Aleg întotdeauna să cumpăr de la crame mici  care nu sunt prezente în marile magazine. Recomand cantina Murales.

Acum că am terminat de scris m-a cuprins o foame de zile mari. Și Sardinia este deja departe. Am burdusită însă mașina cu materie primă. Cred ca mă apuc și de bucatarit. Pentru că în România cu atâtea restaurante italienesti nu poți mânca precum în Sardinia. Noroc ca acum poți să îți aduci papa bun direct de la sursă. La costuri acceptabile. Nu merită nici măcar în Italia să cumperi produse mediocre de la supermarket. La noi trebuie schimbată legislația privind agroturismul și micile ferme. Revin pe subiect. Pofta buna!

Continue Reading
Advertisement
Click to comment

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Copyright © 2019 AT Video Creations