În România, anul școlar 2025–2026 a debutat cu fast în marile orașe, dar în multe sate imaginea este cu totul alta: clase pe jumătate goale și elevi care dispar din catalog.
Într-un sat din sudul țării, la ora opt dimineața, doar câțiva copii trec pragul școlii. În sălile cu bănci vechi și manuale prăfuite, absențele spun povești mai grele decât lecțiile rămase nepredate. „Maria nu mai vine de două săptămâni. Părinții nu își permit transportul și o țin acasă să aibă grijă de frații mai mici”, povestește o învățătoare.
Fenomenul nu este izolat. Mulți copii abandonează școala pentru că nu au haine potrivite, pentru că trebuie să muncească la câmp sau pentru că părinții lor au plecat la muncă în străinătate. Un băiat de 13 ani mărturisește: „Visam să devin medic, dar drumul până la școală e prea lung și costă prea mult.”
Statisticile confirmă drama: rata abandonului școlar în România depășește 15% în unele județe, iar în mediul rural riscul este dublu față de orașe. Specialiștii avertizează că fenomenul are consecințe grave – de la sărăcie și muncă la negru, până la delicvență juvenilă și lipsa șanselor de integrare socială.
Profesorii descriu situația ca pe o rană deschisă. „Educația, care ar trebui să fie un drept, a ajuns un lux. Copiii privesc cu dor la colegii care pot veni zilnic la ore”, spune o profesoară.
În timp ce clopoțelul răsună festiv la oraș, în multe sate el devine un semnal de alarmă: pentru fiecare bancă goală există un copil pierdut pentru școală, un vis frânt și un destin rămas în suspensie.