Adio, dar rămân cu tine

Săptămâna trecută am fost câteva zile în Germania, Bavaria, ca să înțeleg de unde vine sentimentul de insecuritate după ceea ce se întâmplă acum în Parlamentul European, nădușit de negocieri. Cu experiențele franțuzeșți încă proaspete. O să încerc să îndulcesc concluziile , prezentându-le din perspectiva unei femei care dezamăgită de un partener iubit (Franța în cazul asta) încearcă o alternativă de conjunctură(Germania).

Am început cu “hainele” culturale și poveștile de familie. Am căutat semnele Renașterii atât de pregnante pe valea Loarei. Le-am găsit la Capela St Anne din Augsbourg. Frații Ulrich și Jakob Fugger au investit masiv la început de secol 16 în acest proiect, (Jakob era unul din cei mai bogați bancheri ai vremii sale,a lăsat moștenire 7 tone de aur ), cel mai vechi lăcăș de cult renascentist în Germania.

Epitaful este realizat după desenele lui Albrecht Dürer, cel mai cunoscut exponent al Renașterii germane. În apropiere se află Fuggerai, cel mai vechi centru social din lume încă în uz, construit de aceiași frați în anul 1516. Costul unei locuințe este astăzi de 0.88 euro pe an fără utilități cu obligația rugăciunii matinale zilnic, pentru fondatori.

Doar că totul seamăn cu o picătură într-un pahar cu apă. După ce te-ai îndrăgostit de Franța. Am purces la vizitarea castelelor lui Ludvig al doilea al Bavariei. Acolo am avut cel mai mare șoc emoțional, chiar mai mare decât cel de pe străzile din Munchen-ul tot mai multicultural.

La Neuschawanstein(nouă lebădă de piatră). Lume multă la coadă la ora 9 dimineață. Am găsit bilete pentru ora 16.05. După Chambord, cel mai mare castel al Loarei mă așteptăm la mulți vizitatori, dar acolo am văzut cozi inexplicabile. Oricât de mult aș fi luat în considerare frumusețea peisajului. Peleșul are o natură inconjurartoare la fel de spectaculoasă. Foarte mulți tineri și copii din Asia și SUA.

M-am lămurit  când am auzit refrenul Disney la grupurile de tinere  asiatice îmbrăcâte în prințese cu bagete sofisticate pe post de suport de mobil. Ne-a alergat 35 de minute un nene, ghid e mult spus, cu exactitate nemțească printr-un spațiu cu mobilă cum găsim în centrele din Transilvania. Pentru decorarea caselor de vacanță. Nicht poze. La ordin trebuia să ascultăm ce spunea audio-ghidul. Rucsacul în față, privirea înainte.

Pas alergător spre ieșire. Preț intrare la Chambord 10 euro. Aici 11 euro fără poze. Deja îmi era dor de sofisticată și egoistă mea iubita, Franța. Dacă nu, măcar înapoi în sala mare a primăriei din Augsbourg, nebântuită de frici și refulari. Cu afaceri de budoar asumate. Am ales să cutreier Bavaria, catolică  și profundă, pe drumul Romantic, să caut să înțeleg oamenii dincolo de pietre , câte au mai rămas ele după 1945.

Am căutat locuri unde multiculturalismul nu a machiat profilul bavarezului și mai ales al svabilor alături de care am crescut în Banat. Și nu m-am înșelat. Bijuteria excursiei a fost DINKELSBUHL. Înfrățit cu Sighișoara. Viu și perfect recondiționat. Acolo am promis că îmi fac timp pentru târgul de Crăciun. Decorul perfect pentru o poveste de dragoste. Mai la nord a două revelație. Rothenburg. Mai mulți turișți, dar încă departe de kitsch-ul Disney. Locul trei în tatonările de îndrăgostire a fost Regensburg.

Fost oraș imperial pe malul Dunării. Unde se găsește cel mai vechi pod din lume în uz, Podul de piatră ce nu s-a dărâmat. Secolul 12. O raită merită și Landsberg, în iulie de ziua orașului. Nu pentru închisoarea legată de un nume  . Pentru spectacolul străzii populate de oameni frumoși și mândri de urbea și tradițiile lor. Cu o biserica catolică unde românii se roagă în limba lor.

Dacă va încăpățânați cu castelele începeți cu castelul Nymphenburg de lângă Munchen, unde electorul Ferdinand Maria  a avut înțelepciunea să se căsătorească cu Adelaide de Savoia care a adus cu ea lumina sudului. Un castel pe care îl vizități fără biciul ghidului, pentru plăcerea personală. Pentru a înțelege complexul provincialului care investește în copii,merită o vizită la Herenchimsee Castle.

Nu-I Versailles dar măcar are apă la fântâni. Ludwig era nostalgic după absolutismul monarchic. Louis IV era un fel de Matrix pentru el. Și-au ostoit complexul proclamând Imperiul german de 100 de ani în sala oglinzilor de la Versaiiles. Ce ti-e și cu tinerii ăștia bântuiți de pofte de “renew”. Una peste altă, m-am vindecat de căutări inutile. Franța este iubita mea, dacă se poate fără “le roi” de tip nou. El trece, Chambord rămâne.

Cum rămâne și povestea diavolului costumat în preot din Regensburg. Nu apleca urechea la falși profeți.Îți frângi gâtul.

Lasă un răspuns